Forta cuvintelor este fara limite si frontiere……….

Nu am cerut acordul,imi cer mii de scuze ,sper sa nu se supere , nici nu stiu daca va intra vreodata pe aici sa citeasca cele ce voi copia dintr-un articol de-al lui dar fiindca Dragos Bucurenci IMI PLACE ce spune,cum spune si ce/cum scrie voi da un copy/paste la un articol care mi-a placut tare mult si care se leaga de filmul pus de mine cu vreo doua luni in urma.

„Nu sunt un om religios, dar am prieteni credincioși (mulți) și chiar bisericoși (câțiva). Dincolo de respectul pe care-l datorez valorilor în care cred prietenii mei, am o mare admirație pentru textele sfinte, despre care cred că trebuie să facă parte din bagajul cultural al oricărui om educat.

Chiar mă gândeam zilele astea că unul dintre punctele tari care au contribuit la răspândirea și persistența religiei creștine a fost și este magnetismul cuvintelor evanghelice. Iisus Hristos nu a spus întotdeauna lucruri care nu mai fuseseră spuse până la El, dar felul în care le-a spus (și meșteșugul celor care le-au consemnat și le-au dat mai departe) le-a asigurat nemurirea.

Recitiți Predica de pe Munte din Evanghelia după Matei dacă vreți să vă convingeți. Sunt pagini care fac să vibreze și astăzi inimile încă neîmpietrite:

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

Chiar dacă înlăturați distilatul mistic din cele nouă Fericiri sau din Crezul niceno-constantinopolitan (un text post-evanghelic, dar la fel de vibrant), rămâneți cu unele dintre cele mai frumoase pagini de poezie din literatura universală:

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, unul născut, care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.

Mai înainte de a fi Cuvânt întrupat, Iisus Hristos a adus iudeilor și romanilor un cuvânt bine rostit. Adevăratul miracol mi se pare tocmai faptul că aceste cuvinte au rămas vii până în zilele noastre …….”

Imi regasesc gindurile in cuvintele scrise de Dragos .